vineri, 25 aprilie 2008

Acceptare a urbei: it starts in my toes, makes me crinkle my nose...


Probabil e efectul liniştii nocturne de acasă, care mă îndeamnă să mă gândesc, obsesiv, la non-liniştea, semi-nocturnă a Bucureştilor. Deşi aş putea generaliza: ador senzaţia aceea de la 5 dimineaţa, când te întorci acasă, puţin ameţit - puţin adormit, puţin îndrăgostit de aventura de o noapte, eventual savurând o ultimă ţigară, înainte de a săvârşi actul de iubire primară cu patul. Spun că aş putea generaliza, pentru că senzaţia aceasta am trăit-o în mai toate oraşele, în care chiar am avut ocazia să mă întorc dimineaţa acasă / hotel / pensiune.
Sau poate este doar efectul conştientizării venirii verii. Vara oamenii sunt mai romantici şi mai visători, nu?

2 comentarii:

Teapot spunea...

Oh, da, vara oamenii sunt mai liberi si au impresia ca pot face orice. Mai degraba vezi oameni dansand pe strada vara decat in orice alt anotimp, asta e sigur.

Dans les yeux d'Émilie spunea...

mie nu imi place in mod deosebit vara. mai degraba m-as pierde pe strazile solitare ale oraselor primavara. :P