Scotocind prin sacul cu jucării

Zi călduroasă de vară, nu se anunţă ploi torenţiale sau evenimente neplanificate, prin urmare e momentul oportun pentru o curăţenie generală.
Iar partea cea mai grozavă la curăţeniile generale, dacă reuşeşti să te detaşezi de munca efectivă şi de praf, este faptul că de fiecare dată găseşti lucruri care să te transporte automat în copilărie.
Încercând să îmi aranjez, fără prea mult spor, un sertar folosit ca depozit, am regăsit câteva caiete din clasele primare. Probabil nu am renunţat la ele toţi anii ăştia pentru că au copertă drăguţă. Sau poate pentru că nu reuşesc să mă detaşez 100% de copilărie.
În fine, analizând caietele şi recitind compunerile din clasa a treia, cu titluri mai mult sau mai puţin ingenioase ("Visul din timpul zilei", "Bondacel îşi alege o meserie", "Regatul cuvintelor", "Un copil neascultător", "Zor şi Pată pe planeta de ciocolată" sau "Plac şi Plici pe planetă cu pitici") mi-am dat seama că scrisul meu de azi nu diferă cu mult de cel din perioada mea infantilă (da, scriu urât) şi că poate roşu nu era cea mai potrivită culoare pentru titluri.
Da, am mai remarcat şi primele tentative umile către introspecţie şi analize sociale. :D
"În gară" (titlu extrem de sugestiv şi original)
" Duminică seară am fost cu tata la gară, să o aşteptăm pe bunica. Am văzut multe trenuri şi foarte mulţi oameni grăbiţi. Trenul bunicii a sosit repede. Scârţâind puternic pe şine, a oprit chiar în dreptul nostru. Oamenii au început să coboare. Printre ei se afla şi bunica. Am alergat la ea şi am îmbrăţişat-o puternic. Fericiţi de reîntâlnirea cu bunica, ne-am îndreptat spre casă.
În urma noastră, liniştea a luat locul agitaţiei de mai devreme. Tristeţea şi frigul i-a învăluit pe copiii fără părinţi şi fără casă, rămaşi în întunericul noptii."

Reuniune: un an de la finalul liceului. (dar eu sunt dacă, domne, fie ce-o fi!)

Îmi aduc cu luare aminte de peripeţiile din liceu, ca de nişte experienţe bune de îndesat în rucsacul pregătit pentru aventurile cotidiene.

Reţin, desigur, lucrările cu caracter dramatic de la română, ticurile verbale ale profesoarei de istorie, crenvuştii de pe scările profesorilor din clasa a 9, repetatele cerinţe ale directoarei în legătură cu fondul şcolii sau imaginile cu ţigări fumate pe ascuns într-un colţ de clasă.

Ţin minte şi semi - eşecurile mele latineşti după descoperirea subită, într-o noapte, a esenţei mele dacice. ("vasazică d-asta nu mă împac eu cu conjugările alea." îşi spuse alter-egoul dac al Mădălinei într-o ceţoasă noapte de noiembrie. )
Desigur, cauza pledată maiestuos în faţa profesoarei de latină nu a avut tocmai efectul scontat. Dar să nu vorbim de lucruri triste aici.
Îmi mai aduc aminte şi de dimineţile petrecute în compania liniştii holului de la etajul 1 sau de oglinda cu iz de curte franţuzească din secolul 19.
Şi îmi mai aduc aminte o mulţime de alte lucruri pe care nu o să le mai enumăr pentru că mă aşteaptă, mereu fidelă, ca o amantă bătrână, imagologia.
Confesiune etichetată dramatic.