În loc de reveniri.

Ai uitat să-ţi aminteşti că inactivitatea îţi putrezeşte spiritul, că binele de azi e răul de mâine şi că e greu să ieşi din vâltoare când te afunzi pe zi ce trece mai rău.
Dă-ţi brânci şi aleargă cu baioneta ridicată! Şi fie ce-o fi.
Când toate vor fi doar paie pe foc, îţi vei apostrofa doar ritmicitatea intolerantă a inimii.

Scotocirile adânci ale miezului de noapte

M-am încredinţat, în lipsa vârtejelor din buricele degetelor, că suflul acesta dogmatic de sentimental nu îmi mai hărăzeşte poveţe bune de cărat în desagă. Dar după treceri multiple şi învăţăminte înghiţite de-a valma cu un linguroi mai mult sau mai puţin îmbibat în polei, am înţeles că am revenit la tine pentru că mi-am pierdut, rând pe rând, iluziile plaselor de siguranţă ce-mi însoţeau umbletul sporadic închistat printre suspine. Nu ştiu dacă o să-mi mai vină natural sau dacă luntraşul intern o să mai posede glumiţe detectabile ochiului extern, dar poate că nici nu mai contează. M-am întors acasă. E început de toamnă, iar eu m-am întors acasă.

Eliade este un amant fidel

" Eu te-aş sfătui să te zăpăceşti complet şi absurd. După aceea, ai să te limpezeşti, ai să înţelegi firesc, fără eforturi. fără tortură".

No strings attached?

S-a aşezat praful în rotocoale mărunte de când am încuiat ultima dată uşa peşterii. Aproape că uitasem că port zilnic cheia de gât , mai se bălăngăne dintr-o parte într-alta, mai mă apasă pe piept, dar nu se pierde. Niciodată nu se pierde. E greu să regăsesc conexiuni uitate de timpuri derulate frenetic între continente, voci, şuete de tot felul, aluzii amestecate şi bagaje supraîncărcate. Degetele aproape se frâng în încercările de compensare a poveştilor în cuvinte. Senzaţiile diforme de încrâncenare reconectare şi reverii efervescente, de astă dată meritul oraşelor ce vibrează diferit şi halucinant mă vor determina să mai plutesc în nonrealitate pentru o perioadă. Încă resping brutal cunoscutul obişnuit şi reactualizez în memorie întâmplări, oameni dragi şi emoţii. Pulsez încă în ritmuri străine.

Făurirea tiparelor fotografice

Din când în cînd îmi abandonez cuvintele imaginilor.

Deziceri

Sunt aromată de cuvântări pe care aş fi vrut să le făuresc, de pagini citite şi uitate, de fraze scrise şi şterse şi sterse şi scrise. Bucureştiul nu e blând la revederi distanţate, îşi deschide braţele doar amanţilor fideli. Nu îmi mai întind nevroza neobrăzat în faţa curioşilor, năucirile mele au destinatari precişi. Mi-am categorisit gândurile (maladive, duioase, tăioase, neobrăzate) în taste. Îmi port telefonul ca jurnal de bord. Nu învăţ, nu execut decizii, nu mă avânt. Doar palpez în tresăltări anonime, iar penelul îmi iubeşte arareori nebunia.

Dănţuiri parolate

Blog în comă.