vineri, 5 iunie 2009

Înscrisuri postum tardive - Ave Deutschland









Am lipsit cam mult de-acasă şi mireasma-mi s-a cam scurs prin crăpătura din colţul stâng al geamului. Am finalizat incursiunile europene tocmai când mi s-a deschis apetitul pentru cele africane. Nu-i bai, natura-mi optimistă îşi revarsă şoaptele asupra scepticismului românesc în cea mai pură formă şi-mi zice: îi o grămadă adunată frumuşel de timp în desagă. Germania e o ţară foarte locuibilă. Suficient de locuibilă încât să te dezveţi de la programul nonstop al supermarketelor, de la audierea opţiunilor muzicale ale celorlalţi cetăţeni în trafic sau în metrou, de la regula cu "nu călcaţi iarba, că vă ia...muma pădurii şi vă fierbe în ceaunul ei smolit", de la şoferi care te trimit la skydiving gratuit când încaleci o zebră verde sau de la ăl bogdaprostea pe care îl rosteşti în gară când afli că dânsul, şi anume trenul, mai întârzie o leacă ( dacă îi sub o jumătate de oră nici măcar nu îmi ridic privirea). Cu greu, dar te înveţi. Şi cu ce mai te poţi învaţa cu chiu şi bai? Cu mersul pe bicicletă ( pe străzi, pe trotuare, prin parcuri - pot aici să subliniez cu două linii parcuri?), cu lăfâitul pe iarbă în timp ce îţi fâlfâi paginile din Hesse, cu patiseriile nemţeşti, cu mirosul de flori de pe străzi, cu oamenii care te direcţionează corect sau care te ajută cu bagajul, cu sistemul lor de căi ferate, cu vânzătorii care îţi fac cadou produse, cu librăriile pe 2 etaje şi secţiunile de limbi străine, cu liniştea din cartiere şi nu în ultimul rând cu berea nemţească. Asta-i cea mai grea parte. Până una alta, investighez comunicările intercontinentale, toate pe fondul sesiunii. Sau al petrecerilor în cinstea sesiunii. Una sau alta.
(foto multe - cunoaştem - what can I do if I'm a photo whore?)

vineri, 24 aprilie 2009

Declaraţii aniversare

Iertată să-mi fie uitarea, însă am omis aniversarea peşterii. (6 aprilie îi zi de căpătâi).
Uite aşa trecu un an de confesiuni sub pereţii reci ai blogului.
Nu-i bal la ateneu, nu vă avântaţi, să-i sărutam doar mânuşiţele pentru găzduire.

"
Cu-o damigeana şi un pahar
Şi cu-n lăutar
Aş petrece aşa până la ziuă".
Director muzical

miercuri, 22 aprilie 2009

Dor de ducă


Termenii în care îmi desfăşor timpul, măsurat în minute lipsă, sunt un amestec de reiterare a aceloraşi sunete, răsfoire a cărţilor ce îmi populează noptiera aproape de pe vremea bătăilor lui Mircea cu turcii, de, aşa-i când nu mai treci pe acasă 100 ani în cap, şi o amorţeală notorie ce gângureşte şuete imaginare cu personaje interbelice de anvergură. Moda cu Balcicul, cinismul intelectual şi libertinajul comportamental ce plutea în jurul duduilor interbelice mă încântă chiar mai tare decât ideea unei veri răscolind muzee europene.
Vara aproape că-şi întinde tentaculele amorţite în bătaia liliacului bătut din faţa geamului.
El Negro - Liniştea
Sursă foto

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Promiscuitatea gândurilor: thinking in terms of freedom / acting in terms of freedom


Motoraşul ce mi-a alimentat gândurile a fost un fel de vis ciudat în care îmi dezaprobam comportamentul şi obstrucţionismul politic din societăţile actuale. O conexiune rigidă, uşor anapoda ce m-a învăluit într-o lamentare semi-conştientă, la limita dintre sinele adaptat şi cel ce încă rătăceşte stingher prin univers. Relaţii acuzate de imprudenţă, în realitate ghidate de o ridicolă moralitate asumată, şi voci militând pentru cauze mai mult sau mai puţin nobile. Personaje reale şi fictive, erau toate înmiresmate în acest ceaun smolit de un fel de ecou hilar, ce se auzea din spatele unui foaier îmbâcsit de oameni. (flashurile izbugneau cronometrat, la fiecare 3, 5 secunde). De-a dreptul curioasă este demarcaţia între discernământ şi păcat, amiciţie şi beneficiu, etică şi decadenţă. Şi faptul că şi în aste vise de pământean se remarcă invadarea voyerismului social manipulat de aţe tehnologice.
Încă o dimineaţă învăluită în ipoteze absurde.
" de căte disocieri e capabilă mintea omului. câte personalităţi contradictorii se îmbrâncesc şi se cutremură în aceste cufere de piele".

Sursă foto