Atitudini diforme

Iarna se descrie de la sine printr-un peisaj sistematic de copaci bătrâni (iarna îi încarcă cu 100 de ani), frunze adăpostind crengi putrede, note muzicale aruncate de-a valma din etajul 9 al unei garsoniere. Imagini aneantizate sau nu despre o copilărie lângă o sobă roşiatică sau frigul unei străzi ce foşneşte frenetic într-un cotlon fantasmagoric şi delirant al minţii. O masă dreptunghiulară, amorţită de timp îşi dezvăluie simbolistica familiară, privită prin ochii unui copil ce crede că unei păpuşi nu îi poate reteza nimeni capul. Luminiţe uşor kitchioase pălpâie pe o stradă unde vrei să îngheţi, într-o aură mensuală uşor anormală. Cărţi dragi de poveşti aliniate perfect pe sertarul unui birou anemic. Haine moi în care te-ai purifica periodic fără teama vestigiilor prea prozaice, totul pe fondul unei delăsări paradiziace. Rotirea unui carusel imaginar ce aproape te sugrumă, te indispune, dar te adulmecă şi nu îi poţi rezista. Siguranţa luminii bâjbâite ce poartă paşii încărcaţi spre casă. Nu ştiu dacă zăpada va fi la fel de candidă în Bucureşti.

Istorisiri cu şi despre metrou II

Poate vă amintiţi acţiunea despre care vă povesteam referitor la utilizarea civilizată a scărilor rulante. Ei bine, m-am gândit că o astfel de acţiune ar trebui extinsă şi la nivelului conduitei în metrou. Supun atenţiei câteva reguli simpliste ce se doresc respectate în timpul utilizării acestui mijloc de transport (şi nu numai):
- ascultatul muzicii la un volum scăzut (poate că nu este teribil de evident, însă există persoane care rezervă timpul petrecut în metrou lecturii, studiului, meditatului asupra paradigmelor interculturale, asupra clivajului dintre pulsiunile erotice si cele distructive, sau pur şi simplu dormitatului. dacă nu vrei să ţi se sforăie în urechi, mai bine ţi-ai comprima tentaţia de a-i forţa pe cei din jur să-ţi tolereze muzica);
- respectarea unei minime doze de discreţie (chiar nu este necesar să învălui aerul şi aşa irespirabil cu bancuri stupide sau povestiri năstruşnice din viaţa ta. poate ai impresia că în acest mod obţii cele 15 minute de faimă, însă îmi pare rău să te anunţ că de fapt chiar nu îi pasă nimănui.);
- renunţarea la tentativa de a obţine contact fizic cu persoane necunoscute,în timpul aglomeraţiei din orele de vârf( rezolvarea nevoii de afecţiune ar fi adoptarea unui căţel comunitar).
În altă ordine de idei, având în vedere faptul că mulţi dintre noi ne petrecem între 20 de minute - 2 ore zilnic utilizând metroul, poate ar trebui abordată o viziune mai complexă asupra acestuia.
(surse fotografii )

O săptămână cu mine - flirting in good faith

Nu vreau să transform locul ăsta într-un altar căruia să îi depun ofrande zilnice. Reproşurile de „cocă neînchegată” le primesc cu beatitudine pentru că statutul de enigmatică îmi oferă o oarecare siguranţă.
Tu nu eşti un blog, eşti pestera pe care o vizitez din când în când pentru a-mi auzi vocile.