Studenţii lucrează mai bine sub presiune.

Facultatea m-a pus în faţa obligativităţii realizării proiectelor, pe diverse teme şi în diverse contexte, bazate în principal pe creativitate, inovativitate, transmiterea unei opinii personale argumentate coerent şi desigur respectarea normelor academice de redactare.
Experienţa primului semestru m-a determinat să îmi impun nişte reguli de realizare a acestora, reguli ce priveau în primă instanţă respectarea orarelor de lucru şi evitarea amânării efectuării proiectelor pe ultima sută de metri.
Desigur, totul sună mai bine în teorie decăt în practică. Prin urmare, iată-mă din nou cu 2 zile înainte de deadline lucrând încă la proiectul pentru protocol instituţional.
Şi în perioada în care unii dintre colegii mei mult mai conştiincioşi, realizau probabil concluziile proiectului lor, eu nu stabilisem nici măcar tema acestuia.
Am stabilit totuşi tema (pe la 4 dimineaţa, ziua curentă) şi mă declar satisfăcută de progresul realizat până în acest moment. Mai mult decât atât, sunt ferm convinsă că evenimentul realizat pentru încurajarea noilor tipuri de artă contemporană, în principal cele legate de arta stradală urbană ar fi primit cu receptivitate dacă ar fi pus în practică.
Prin urmare mă văd nevoită să trasez o concluzie, pe care probabil o voi eticheta ca teorie bazată pe experienţă personală: studenţii lucrează întotdeauna mai cu spor când sunt în criză de timp.