Dacă aţi trecut săptămâna aceasta prin zona Universităţii sau Romană probabil aţi remarcat mulţimile de studenţi (în ani terminali ) lăfăindu-şi mândri togile.
+ pauză de curăţat unghiile +
Oja neagră se curăţă prea greu. Renunţ şi revin la subiectul iniţial.
Cum spuneam...studenţi exuberanţi dansând pe străzi, probabil dintr-o dorinţă ascunsă de a fi omagiaţi de lumea întreagă. Sau poate doreau doar să-şi împărtăşească bucuria cu restul lumii.
Gândindu-mă în perspectivă, probabil şi eu m-aş simţi tentată să adopt acelaşi comportament. Societatea ar trebui să poată fii capabilă să participe pozitiv la împlinirea dezvoltării profesionale a unei noi generaţii.
Aş mai putea vorbi de simpatia care mi-a trezit-o bătrânul ce i-a oprit, pe stradă, să-i felicite cu entuziasm şi încredere pe absolvenţii Facultăţii de Administraţie Publică, din cadrul S.N.S.P.A sau despre faptul că mă las absorbită frenetic de tradiţia americană cu togile, sau cum mi se pare al naibii de greu să porneşti optimist către noi începuturi când schimbările sunt atât de înfricoşătoare şi despre amintirile scoase de la naftalină în legătură cu ultima zi din şcoala generală sau din liceu, dar mi-e tare teamă că, azi, aş putea cădea în melodramatism.
Prin urmare, mă opresc aici. Mă înclin.
+ pauză de curăţat unghiile +
Oja neagră se curăţă prea greu. Renunţ şi revin la subiectul iniţial.
Cum spuneam...studenţi exuberanţi dansând pe străzi, probabil dintr-o dorinţă ascunsă de a fi omagiaţi de lumea întreagă. Sau poate doreau doar să-şi împărtăşească bucuria cu restul lumii.
Gândindu-mă în perspectivă, probabil şi eu m-aş simţi tentată să adopt acelaşi comportament. Societatea ar trebui să poată fii capabilă să participe pozitiv la împlinirea dezvoltării profesionale a unei noi generaţii.
Aş mai putea vorbi de simpatia care mi-a trezit-o bătrânul ce i-a oprit, pe stradă, să-i felicite cu entuziasm şi încredere pe absolvenţii Facultăţii de Administraţie Publică, din cadrul S.N.S.P.A sau despre faptul că mă las absorbită frenetic de tradiţia americană cu togile, sau cum mi se pare al naibii de greu să porneşti optimist către noi începuturi când schimbările sunt atât de înfricoşătoare şi despre amintirile scoase de la naftalină în legătură cu ultima zi din şcoala generală sau din liceu, dar mi-e tare teamă că, azi, aş putea cădea în melodramatism.
Prin urmare, mă opresc aici. Mă înclin.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu