Indiferenţa şcolară o pun pe seama brutalităţii coşmarurilor de care sunt, de ceva vreme, subjugată în fiecare noapte. Încep să mă gândesc extrem de serios la varianta de a mă transforma într-un animal nocturn (de data aceasta total, nu doar partial, prin angajamente sociale sau plăceri personale) de teama acestor coşmaruri. Tratatele lui Freud poate m-ar lumina în legătură cu apartenenţa demonilor mei, dar vocile din mintea mea ies rapid la iveală: „Freud? Freud e doar o modă. Citeşte-l pe Spinoza”. E curios cum încă nu am condamnat cărţile, la fel cum am făcut cu atât de multe alte lucruri. Probabil pentru că îmi place cum mă urmăresc necontenit cuvintele, în nebula vanităţii.
Nu e nici măcar vorba de cultură sau de repoziţionare pe o scară valorică. Demonii îmi joacă feste şi îmi dictează înfăptuirea unor plăceri vinovate. Spuneam acum ceva vreme, printre râsete haotice, că lumea este laboratorul meu de observaţie, iar tu eşti experimentul meu preferat. Poate că mi-am pierdut dorinţa de a experimenta şi aştept doar, ghemuită într-un colţ, un cavaler în armură strălucitoare, să mă salveze de nebunia mea.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu