Caut nebună printre rânduri o fărâmă de duioşie. Nu există. Mi-am pierdut romantismul undeva între Braşov şi Satu Mare, l-am regăsit pentru o clipă la Târgu Mureş şi apoi parcă i-am spus la revedere pentru totdeauna la poarta Băii Mari. Aproape nu mi se mai întâmplă să visez cu ochii deschişi, să îmi înfăşor mâinile pe gâtul tău, să îţi muşc lobul urechii, să vreau să ne îmbătăm cu amurguri şi iarbă verde de Apuseni în zilele leneşe de vară. Pentru că nu mai ştiu cine eşti. Au trecut secunde plumbuite peste noi şi timpul a început să existe.
PS: Trebuie să ne mărturisim preaplinul deoarece cu unele obsesii nu se poate pur şi simplu trăi.
PS: Trebuie să ne mărturisim preaplinul deoarece cu unele obsesii nu se poate pur şi simplu trăi.
Postări
2 comentarii:
:)) Eu l-am pierdut la Târgu-Mureş şi l-am regăsit la Sibiu, da' mai calm, cu mai puţine pulsaţii. EKG-ul, de data asta, are curbe mai domoale.
pierderile si regasirile succesive se petrec mai mereu in ardeal. probabil tocmai am denigrat muntenia. :-"
Trimiteți un comentariu