Transexualitatea translucidă a stărilor maladive

Simt o nevoie acută de brutalitate, de posedare frenetică, aproape sadică, aproape nevrotică. Brutalitate încălţată cu biciuri şi cătuşe, în închisori sinistre din Evul Mediu, brutalitate anormal de atrăgătoare, precum dorinţa virginilor. Dar raţionalul din mine îmi spune să încetinesc, să mă gândesc la ponei roz şi la vată pe băţ, de parcă i-ar fi frică că o să fie descoperit de mama şi pedepsit să stea 10 minute în colţul stâng al camerei. Se porneşte o luptă frământată în cord deschis între eul ce se vrea răsfăţat în muzici de biciuri şi cel căruia încă îi este frică să păşească pe covoraşul din faţa uşii. Loveşte când unul, când celălalt, picăturile de sânge lenevesc pe obrazul drept al animatorului în pantaloni scurţi de piele. Deznodământul e încă departe. Se aud bătăi de tobe şi ritmuri de dans ale unor aborigeni din Australia. Parcă invocă ploaia, să potolească nebunia ce fierbe la suprafaţă. Dureri puternice de cap şi vânătăi pe buricele degetelor. Sorbitul zgomotos al unui ţânţar deasupra genunchiului mă retrimite în realitate. Lupta se amână.
"Îmi dai porniri canibale. Cred că aş fi satisfăcut cu adevărat numai dacă te-aş putea mânca. Să te încorporez definitiv în mine, să faci parte din ţesuturile mele, să nu mai fiu obsedat de tine."