Uite cum mi-am irosit 40 de minute din viaţă ţesălându-mi părul şi lungindu-mi genele, ca o veritabilă urmaşă a lui Eva. Spun irosit, pentru că este oricum mult prea cald şi probabil până la colţul blocului rimelul mi se va scurge pe faţă, transformându-mă în potenţiala nouă prietenă a celor din grupul emo, ce se strâng, fără greş în fiecare vineri în faţa mallului.
Şi pentru că oricum am fost abandonată (urăsc oamenii care nu răspund la mesaje, mailuri, telefoane) şi prin urmare pedepsită să fiu deprimată într-o zi de vară, îmi petrec existenţa în canapea fie cu un ochi în televizor, fie în calculator, fie cu amândoi pe o carte.
Cum se face că vara parcă zgomotul de la maşini se aude mai tare? Şi cum se face că toată lumea pleacă din oraş în căutare de himere nebănuite când se întâmplă atât de multe lucruri chiar aici?
Parol că scotocind prin boscheţii de la Romană ar putea fi o activitate plăcută. Poate am găsi chiar boschetul în care s-a împuşcat Urmuz.
Sau plimbatul cu metroul dintr-o parte într-alta a oraşului. Şi de ce nu se mai ţin bătăile cu flori ca în vremea vechilor Bucureşti?
Postări
3 comentarii:
Hehe, thats what i love about Emo Mall...adica City Mall.
Tot ce pot sa spun e ca: you are not alone, si eu ma plictisesc, dar noroc cu anumite concerte care imi mai ridica moralul...vezi http://bucati-de-bebe.blogspot.com
Ah, si camarada mea, vreau poze!
ok... tu te plictiseşti, ea se plictiseşte... de ce nu vă plictisiţi împreună?
oh, draga mea emilie, esti definitia mea pentru urban bohemian. te invit la un ceai pe lipscani saptamana viitoare, cand nu voi mai fi o corporatista. tu, eu, orasul si evantaie.
Trimiteți un comentariu