Home sweet home?

Reîntoarsă în urbea natală, după o relativă lungă despărţire, am fost surprinsă (plăcut) să descopăr locuri noi, magazine noi, un aspect general mai modern, în schimb aceeaşi atitudine şi perspectivă limitată a tipicului cetăţean de oraş mic de provincie.
Când oare o să înţeleagă aceste personaje că nu este nimic rău în a ieşi din tipare? Că nu este nimic ciudat în a fi altfel? Oamenii sunt diferiţi, nu toţi suntem frământaţi din acelaşi aluat.
Şi aş dori să fiu lămurită de ce, dacă îndrăzneşti să te avânţi în gura mare şi bârfitoare a oraşului, să zicem într-o sâmbătă seară, (când această creatură -oraşul- se vrea hrănită) împreună cu o prietenă, lumea te priveşte dubios, mergând chiar până la prezumţia că orientarea ta sexuală nu s-ar încadra în cea a majorităţii, dar dacă eşti însoţită de mai mult de 3 prietene atunci devii automat populară? Şi de ce nu se aplică acelaşi verdict tipilor?
Iar dacă tot suntem la acest capitol, domnilor, când o să vă lămuriţi că abordările de genul "păpuşa, ce sexy eşti", "mamă, ce frumoasă e fata asta", "eşti pizdă", sau claxonările repetate nu reuşesc decât să ne trezească repulsia totală şi singurul lucru pe care îl veţi obţine va fi în cel mai bun caz o categorisire în clasa "ignorant limitat".
Secolul 21 - originalitatea se cere în toate domeniile vieţii sociale, implicit în textele de agăţat.