Ieri am avut ocazia să fiu introdusă teoretic în lumea secretă a „student - boy talk”.
Când se petrec cele mai multe aceste „boy talk”? De cele mai multe ori la facultate, înainte de începerea cursurilor sau în timpul acestora, graţie tehnologiei moderne.
Actorii? Desigur, exclusiv studenţii studioşi care participă, cel puţin fizic, la cursuri.
În ce constau aceste discuţii ce „au trezit” secole de-a rândul intriga şi teama femeilor?
Eu le-aş caracteriza scurt şi concis: bârfă. Se pare că ocupaţia preferată a dragilor mei colegi de facultate este să analizeze atent ţinutele vestimentare, coafura, manichiura, pedichiura, tonurile asortate de culori, prezenţa sau absenţa machiajului şi desigur aspectele pur fiziologice ale colegelor. („bă, nu ţi se pare că X are un cur mai mişto decât Y?”)
Ahh...şi era să omit: fac comentarii cu privire la posibila viaţă sexuală a fetelor. Spun posibila pentru că se pare că ei, bărbaţii, au un sistem foarte „bine pus la punct”, care îi ajută să îşi dea seama dacă o persoană, tipă în cazul acesta, are o viaţă sexuală activă sau nu.
Şi acesta se poate rezuma rapid: dacă o tipă este introvertită, îi este aplicată rapid ştampila de „veşnic virgină”. Dacă, dimpotrivă este extrem de deschisă, comunicativă şi verdictul este pe măsură. Şi este evident opusul primului.
Am fost cu atât mai şocată la aflarea informaţiilor despre aceste tabieturi, cu cât eram ferm convinsă că toţi cei care participăm la cursuri o facem din dorinţa clară de a învăţa şi nu pentru a emite judecăţi în privinţa detaliilor vieţilor private ale colegilor.
Ar fi cazul să mă simt flatată sau insultată, la auzul comentariilor pozitive sau negative? Poate da...dacă încă aş fi în şcoala generală. Încep să mă conving de veridicitatea acelui „mit urban” conform căruia bărbaţii sunt cu 5 ani mai imaturi decât femeile. Şi o să îl şi extind: cel putin 5.
Când se petrec cele mai multe aceste „boy talk”? De cele mai multe ori la facultate, înainte de începerea cursurilor sau în timpul acestora, graţie tehnologiei moderne.
Actorii? Desigur, exclusiv studenţii studioşi care participă, cel puţin fizic, la cursuri.
În ce constau aceste discuţii ce „au trezit” secole de-a rândul intriga şi teama femeilor?
Eu le-aş caracteriza scurt şi concis: bârfă. Se pare că ocupaţia preferată a dragilor mei colegi de facultate este să analizeze atent ţinutele vestimentare, coafura, manichiura, pedichiura, tonurile asortate de culori, prezenţa sau absenţa machiajului şi desigur aspectele pur fiziologice ale colegelor. („bă, nu ţi se pare că X are un cur mai mişto decât Y?”)
Ahh...şi era să omit: fac comentarii cu privire la posibila viaţă sexuală a fetelor. Spun posibila pentru că se pare că ei, bărbaţii, au un sistem foarte „bine pus la punct”, care îi ajută să îşi dea seama dacă o persoană, tipă în cazul acesta, are o viaţă sexuală activă sau nu.
Şi acesta se poate rezuma rapid: dacă o tipă este introvertită, îi este aplicată rapid ştampila de „veşnic virgină”. Dacă, dimpotrivă este extrem de deschisă, comunicativă şi verdictul este pe măsură. Şi este evident opusul primului.
Am fost cu atât mai şocată la aflarea informaţiilor despre aceste tabieturi, cu cât eram ferm convinsă că toţi cei care participăm la cursuri o facem din dorinţa clară de a învăţa şi nu pentru a emite judecăţi în privinţa detaliilor vieţilor private ale colegilor.
Ar fi cazul să mă simt flatată sau insultată, la auzul comentariilor pozitive sau negative? Poate da...dacă încă aş fi în şcoala generală. Încep să mă conving de veridicitatea acelui „mit urban” conform căruia bărbaţii sunt cu 5 ani mai imaturi decât femeile. Şi o să îl şi extind: cel putin 5.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu