Azi a fost o zi bună, lipsită de eternizarea prezentului, de realizarea unor proiecţii romantice, fără fluturaşi răi în stomac, fără senzaţii de efervescenţă mentală, fără clovni mamonici care să îţi gâdile tălpile în timp ce te ghemuieşti fricoasă sub un cearşaf cu flori mov. Nu, azi - zi bună (sau fastă, dacă doriţi). Îndeplinind activităţile văratice obişnuite ( pentru că refuz să accept că vara a trecut şi că voi fi nevoită să îmi încătuşez membrele inferioare în alt tip de încălţăminte decât cel specific verii), încercând să mă detaşez de o stare de plictis total am purces la vizionarea unei pelicule. So far toate bune şi frumoase. Numai că nu înţeleg de ce mă încăpăţânez să vizionez filme cu tentă comico romantică, extrem de banal de comerciale. Sinopsa e cunoscută: ea/el te părăseşte pentru o gâsculiţă/ păpuşel ce poartă straie mai transparente decât tine, lucru care te împinge automat către o depresie / beţie/ experienţă sexuală cu vecinul/ vecina de la 2, vânzătorul/ vânzătoarea de automobile mâna a doua sau prinţul/ prinţesa unei insule necunoscute din oceanul Atlantic, ce, printr-o pasă extrem de teatralicos favorabilă a destinului, se dovedeşte a fi chiar the one. Şi se mai face că în acest gen de filme, tipa părăsită mai are şi un motan/ papagal sau prieten gay (la alegere). Bun...exact la această chestiune doream să ajung. Cum se face că respectiva, alias fata bună părăsită pe nedrept, întotdeauna îşi prezintă dezinvolt nurii în faţa prietenului gay? Oare pentru că este ferm convinsă că acesta s-a eliberat pentru eternitate de hormoneii a căror prezenţă ar fi determinat-o ca măcar să roşească timid la ideea de a se dezgoli în prezenţa lui? Nu am avut până acum ocazia să devin extrem de intimă cu un tip gay şi prin urmare să îmi demonstrez că aş simţi aceeaşi nonşalanţă în ceea ce priveşte prezenţa hainelor în timpul conversaţiilor, dar mă gândesc că un minim de bisexualitate încă mai este încorporat în conştiinţa persoanelor gay. De fapt, eu sunt ferm convinsă că noi toţi suntem bisexuali, numai că unii dintre noi îşi reprimă în mod voit această natură. Yupp.
Acum 13 ani
3 comentarii:
poate voi tipele va permiteti sa nu va reprimati pornirile bisexuale.Da noi barbati e normal sa ni le reprimam.Gandeste-te,tipii tind sa devina din ce in ce mai jegosi odata cu trecerea timpului,cum sa ma culc eu cu o creatura paroasa cu voce masculina, it's just NOT going to happen.
in ceea ce priveste tipii gay probabil ai dreptate, inca li se mai scoala cand vad o femeie.
schimbarile fiziologice intervin dupa trecerea anilor la ambele sexe.
si da, si eu eram ferm convinsa de acest lucru. doar ca tu ai spus-o mult mai plastic decat mine. :D
Madalina, as vrea sa-mi lasi o adresa de mail sa vorbim. Am o propunere interesanta legata de blogul tau.
Astept si iti multumesc!
Trimiteți un comentariu