Amintiri din copilărie sau drumul către fetişhurile cu uniforme militare

Primul pas: iniţierea!
Sentimentul de mândrie încă îmi invadează corpul la amintirea noţiunilor mele de grade militare şi de jurăminte, cu care am fost familiarizată încă din frageda-mi pruncie. Şi poate daca nu aş fi participat la aproape toate depunerile de jurământ din cariera profesională a tatei şi la toate paradele militare din oraş, „Treceţi batalioane române Carpaţii” nu mi-ar fi provocat suspine şi nici nu mi-ar fi declanşat simţul patriotic.

Pasul doi: aprofundarea subiectului!
Spaţiu temporal - clasa a IV-a.

- Fascinaţie pentru lecţiile despre strămoşii neamului.

- Întâia conştientizare a profundei naturi naţionaliste. (naţionalistă, nu patriotă. gratitudine eternă, Cioran).

- Realizarea faptului că, deşi mai puţin aspectoşi, mai murdari, cu haine mai puţin fashionable, dacii erau mai impresionanţi decât romanii.

Pasul trei: familiarizarea cu fetişhul!
Spaţiu temporal - clasa a VI-a.

- apariţia primelor urme de intoleranţă etnică

- primele indicii de fascinaţie pentru uniformele militare.

Pasul patru: stabilirea unor modele!
Spaţiu temporal : clasa a VIII-a.

- Singurul elev din clasă care alesese să dea capacitatea la istorie.

- Fascinaţie aproape utopică pentru uniformele militare.

- Modelul lui Fât - Frumos: Alexandru Ioan Cuza.

Pasul cinci: recunoaşterea instalării permanente şi irevocabile a fetişhului!
Spaţiul temporal: liceu.

- Definitivarea sistemului de valori incluzând intoleranţa etnică.

- Descoperirea fascinaţiei primordiale pentru uniformele din timpul primului război mondial

- Elaborarea unui proiect teoretic, de înlocuire a partenerului lui Barbie, Ken, cu replica fidelă a lui Cuza.

- Stabilirea unui adevăr universal: Cuza a fost singurul bărbat adevărat!