Marea plantare sau filosofia datului la cazma

Eram oarece sceptică în legătură cu utilitatea amintirilor despre contemplatul artei agricole, în verile acelea lungi din fraceda-mi pruncie petrecută la bunici. Dar realitatea m-o bătut uşor pe umărul drept, cu falange firave şi gingaşe, ca de pianist instruit în muzica lui Ravel şi mi-a atras atenţia că toate informaţiile pe care le-am acumulat pe parcursul anilor îmi vor folosi la un moment dat. (oare când voi decela trebuinţa captivantelor discuţii de la opţionalul „educaţie pentru sănătate” din liceu?) Imaginile subconştiente despre arta manipulării obiectelor agricole au ieşit la iveală în timp oportun, la acţiunea organizată marţi (18.11.2008) de MaiMultVerde. Sunt un cetăţean model al acestei comunităţi, Feronia m-ar recompensa cu un job de damă de companie. Peste ani le voi arăta nepoţilor pomii pe care eu i-am ajutat sa pătrundă în viaţă (pămănt,după nevoi). Chestiuni vrednice de interes referitor la ziua de marţi:
- Încă nu am desluşit secretul reuşitei trezitului la 6 dimineaţa;
- Abilităţile mele de socializare intră în acţiune doar după 10 dimineaţa;
- Corporatiştii sunt asemeni febrei tifoide. Îţi trezesc stări tifice, splenomegalie şi tulburări digestive. (mulţumiri umile, Geo, {cel nici pe departe susceptibil de imparţialitate} pentru această revelaţie.);
- MaiMultVerde e o asociaţie extrem de bine organizată;
- Persoanele de peste 30 de ani nu înţeleg conceptul de „voluntar”;
- Sloganul „hate something, change something” este pertinent şi motivant.